Mi-e dor de viata simpla, de saruri si de baze,
S-amestec oxigenul cu clor si brom si gaze,Mi-e dor de chipul vremii, saruturi nefastose,
Cand presaram carmin pe buze sulfuroase.
Dor. Mi-e dor. Mi-e foarte dor. Mi-e ingrozitor de dor. Mi-e inimaginabil de dor.
De lucrurile simple. De gandurile bune. De glumele ieftine. De zilele banale. De zambetele false. De sentimentele ireale. De clipele si mai ireale. De visele irosite. De sansele ratate. De frazele ciudate. De semnele ignorate.
Intreaga mea faptura e o scriere complicata, iar cuvintele sunt zugravite cu carmin. Am facut o adevarata pasiune pentru acest cuvant. Daca as fi fost o substanta as fi vrut sa fiu carmin. Daca nu m-ar fi chemat Marina as fi vrut sa ma cheme Carmine. Sunt lucruri pe care nu le am. Si de care mi-e dor. Rochiile cu crinolina. Evantaiele lungi. Coafurile complicate. Ceaiul aburind in cesti albastre. Conversatiile plictisitoare. Amorurile fragile tesute pe marginile existentei intr-o societate conventionala.
Irosirea. Inchistarea. Interesul.Inegalabilul. Inimaginabilul. Interesantul. Ingeniosul. Irationalul. Incitantul.
Mi-e dor de o viata pe care n-am avut-o niciodata. M-am ratacit intr-un secol caruia nu ii apartin si m-am smuls vremii care ma striga. Nu apartin viitorului, trecutului, prezentului. Idealul meu ar fi fost sa trec prin vreme ca fin observator, pe post de cronicar si papusar.
Mi-e dor de mine cea care nu exista...
A voastra ratacita printre limbi de ceas,
a voastra doritoare si indurerata,
a voastra fericita si nepasatoare,
Marina
1 comentarii:
ow, Marina, ce-i cu tine? :| De unde ai scos-o pe asta?
ma sperii ;))
Trimiteți un comentariu
presarat de Carmine pe buze sulfuroase