Nascuta la miezul noptii

sâmbătă, 24 martie 2012


Concurs

vineri, 23 martie 2012


Maturizare


E bine sa lasi in urma. La urma urmei, in viata oricui sunt lucruri mult prea grele pentru a le lua cu sine mai departe.

home.

sâmbătă, 17 martie 2012


If it's possible for home to be a person and not a place, I want you to be mine

Mostenirea

joi, 15 martie 2012





   Ii multumesc grupului All fiindca mi-a trimis aceasta carte pentru recenzie si imi cer mii de scuze ca o postez atat de tarziu. Au intervenit probleme de sanatate, care mi-au taiat dorinta de a citit si am avut nevoie de ceva timp sa o pun la loc pe picioare.

   In esenta ei, "Mostenirea" este o carte interesanta, unul dintre acele romane pe care merita sa le citesti, chiar daca sentimentul pe care ti-l lasa este dureros. Fiindca este cu adevarat o carte despre durere, despre cum lipsa de iubire duce la lipsa capacitatii de a iubi, despre cum nefericirea poate duce la nefericire de-a lungul generatiilor.
    Planurile se succed intre cel prezent si intre trecutul zbuciumat care l-a provocat. Contemporan, le avem pe cele doua surori, Beth si Erica, proaspete mostenitoare ale conacului Storton, prima urmarita de o tragedie ce i-a marcat copilaria, a doua o profesoara singura, indragostita de prietenul sau din copilarie. Povestea lor se implesteste cu aceea a strabunicii, Caroline, si a existentei nefericite duse de aceasta dupa moartea primului sot si singurului sau iubit, Corin.
   Caroline se intoarce in Anglia, casatorindu-se pentru a doua oara la dorinta matusii sale, avand un copil cu acesta, pe care se dovedeste incapabila sa il iubeasca. Bantuita de amintirile precarei fericirii anterioare, de vina apasatoare pe care o resimte pentru furtul copilului pe care il banuieste a fi al lui Corin, viata Carolinei nu poate fi fericita. Anii mai tarziu, stranepoata sa Erica porneste in dejugarea incurcatelor mistere ale familiei, pentru a aduce inapoi atat linistea sa si a lui Beth cat si sansa lor la fericire.

  Chiar si stilul de scriere al lui Katherine Webb mi s-a parut trist. Am simtit, pe tot parcursul lecturii o durere in piept, o tristete pentru tragicul acestor destine, mai ales pentru cel al lui Caroline. Si, desi atunci cand am cerut cartea nu m-am asteptat la acest gen de poveste, am savurat-o. Mi s-a parut intr-un fel o lectie de viata. O drama adanca, aparte, pe care nu o intelegi pe deplin decat la final.
   
    Aceasta recenzie face parte prin campania vALLuntar, conform regulamentului.

White winter hymnal

luni, 12 martie 2012


You turn the white snow red as strawberries in the summertime.

Roata vietii poate fi patrata, dar nu e nici o indoiala ca se invarte.

Again, and again, and again...

duminică, 11 martie 2012


Dar ai nevoie de amintiri. Eu una am. Altfel, as atarna in timp si spatiu si nu as sti sa ma remodelez. Pot sa o iau de la capat. Oricine poate. Dar fa-o fara a sti ce sa eviti si vei cadea in capcana repetarii.

March

marți, 6 martie 2012


Dear March, should I give up or should I just keep chasing pavements?