In ultimul timp simt ca nu mai pot. Mi-e greu sa adorm, dar si mai greu sa ma trezesc. Mi-e greu sa deschid ochii, dar si mai greu sa clipesc. Mi-e greu sa scriu, dar si mai greu sa las pixul jos o data ce m-am apucat.
Am obosit sa fiu elev, asa cum am obosit sa fiu un om. Copilarie, scoala, educatie. Acestea sunt cuvinte legate ce ar trebui despartite si risipite in patru vanturi, cu toate ca ele sunt numai trei. Ma doare sufletul si trupul imi e obosit. Si tot ce stie un adult sa spuna este: "Eu am trecut deja pe acolo." "Ma bucur pentru tine, dar eu sunt inca aici." Si desi inveti pana la epuizare, devine mai greu in fiecare zi.
Cine a zis ca drogurile sunt prafuri sau substante s-a inselat amarnic. Drogurile sunt lucrurile zilnice administrate pana la saturatie de care conventionalismul nu te lasa sa te eliberezi. Sufletele se pierd in inchisoarea trupului ce stapaneste gesturi mecanice si ganduri comune. Ne pierdem independenta in cercuri ce devin din ce in ce mai stranse si ce nu pot fi rupte.
Mi-e dor de noptile nesfarsite, de zilele banale, de orele plictisitoare, de clipele ce abia se tarau.
Mi-e dor sa fie vara si sa frec menta si sa ma plang ca fac doar asta.
Acum timpul face parte din restul anului, aceea perioada pe care nu pot sa o definesc decat ca
"asta nu e vara"
...frumosul a murit si ce-a ramas e-n stare de sevraj...
A voastra obosita si moarta
pe plan psihic,
pe plan psihic,
Marina sau Carmine sau
nimeni important
nimeni important
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
presarat de Carmine pe buze sulfuroase