Decembrie cvasiapus

Decembrie cvasiapus...

Carminic bat iubirile la geam,

Decembrie se cerne dupa draperie...

Nouasprezece zile. Nouasprezece ceasuri. Nouasprezece clipe. 

Batai de inimi rasuna in linistea artica si cuvintele nu se soptesc singure pentru a o intrerupe. Decembrie se cerne de nouasprezece zile. Ii spun bun venit cu inima grea si astept inca douasprezece batai de orologiu ca sa ii spun adio. Vreau vremea sa se desparta in verigi subtiri si sa se insire pe colanul amintirilor ca sa ii sarute prezentul pasii trecatori.

...decembrie se trece in soapte si ninsori....

Postautumnal

                                      

Postautumnal

Scrie noiembrie pe gemul aburit,

Langa un nume de iubit dupa perdea...

O sa imi fie dor. 

Fiecare secunda lasata in urma e o bataie de inima. Si fiecare frunza care cade e o inima care a incetat sa mai bata.

Noiembre se scurge pe aripile fatalitatii si inimile bat tot postautumnal. Acum mai sunt noua minute de toamna si apoi pot sa incep sa imi fac lista de Craciun. Ce as putea cere? 

Par egoista, dar imi vreau timpul inapoi. Iubirea irosita. Lacrimile varsate. Sufletul meu nu prea curat, dar nici atat de murdar cum l-ai crezut. Vreau multe.

De ce calendarul nu numara in minute? Atunci ar fi mai multa toamna, mai mult noiembrie, mai multa viata. Zilele par putine si incoerente si am pierdut un anotimp. Ce am facut cu viata mea timp de trei luni? Mi-am ascultat papusarul ca o marioneta cuminte si am lasat in urma simturi si ganduri.

Noiembrie se scurge in sase minute si suntem inca doua paralele intr-un plan. Te iubesc.

Mai sunt cinci minute de toamna. Calculeaza cate secunde inseamna si lasa-ma sa ma gandesc in pace.

...mai am doar patru minute ca sa il iubesc toamna asta...

Maladie sufleteasca

Maladie sufleteasca...

"Amoruri fragile se tes implacabil,
Paienjeni brodeaza-n tacere
Ravase stropite cu vin si placere,
Rupte adanc din timp variabil."

"Si daca durerea nu e niciodata permanenta fericirea cu atat mai putin va fi..."

Neputinta e cea mai crunta boala dupa viata... 

Ma distrugi pas cu pas fara sa imi dai sansa sa protestez. Te resping. Te urasc. Te detest. Te...iubesc. Poate.

Negru. Ochii. Negru. Genele. Negru. Parul. Negru. Sufletul. Poate.

Dulce. Ochii. Dulce. Chipul. Dulce. Zambetul. Poate.

Nu inteleg de ce ai asa o influenta asupra mea. Nu esti mai inteligent ca mine, nu esti o frumusete. Dar imi placi. Sentiemntele fragile si amalgamate nu pot fi numite iubire. Sau pot. Poate.

Mi-e dor. Mi-e foarte dor. Mi-e ingrozitor de dor.

Sa fiu libera sa simt, sa respir si sa traiesc. Sa fiu cine eram. M-ai schimbat ca pe o constanta variabila care ia orice valoare vrei. M-ai facut sa ma descopar intr-un fel in care nu stiam ca pot.

Mai am doar cateva reprosuri: din cauza ta, rad, plang, zambesc ca o proasta si ma holbez in oglinda jumatate de ora inainte sa plec de acasa stiind deja ca nu o sa ma observi. Da, draga...Nici eu nu te-am vazut azi...

Astazi

 

Astazi scriu fiindca ambiguitatea pluteste in aer.

Astazi scriu fiindca lumea pare goala si nesfarsita si e frig.

Astazi scriu fiindca toamna a trecut pe langa mine fara sa ii peri suvitele roscate si ma doare

Singuratatea e asa apasatoare uneori. Mai ales cand esti inconjurat de oameni si tu te simti pustiu si izolat. Parca nu imi gasesc locul. Parca nu ma simt bine si nimeni nu ma intelege. Cand oamenii se uita la mine vad o fiinta translucida pictata cu aceeasi banala si difuza nuanta de nimic. As vrea sa priveasca in mine si sa vada inima batand si arterele pulsand intr-un mod mult mai putin metaforic decat pot descrie. As vrea ca sangele sa curga incarcat de cuvinte si sa le prezinte o cu totul alta poveste decat o citesc pe chipul meu. As vrea ca ochii sa planga cu lacrimi incarcate de sintagme si fiecare sa ma defineasca abstract si realist si invariabil. Sunt expresia vantului pe chipul ploii si sadismul toamnei roscate pe panza alba a lumii nedesavarsite. Sunt un om intre o mie de oameni, cu trupul gri ca al tuturor si inima colorata in propria culoare. 

Uneori ma simt prea singura, iar alteori sunt oamenii peste tot. Si uneori e prea perfect si cei ce imi fac clipele perfecte zambesc din coltul buzelor.

Astazi scriu fiindca noiembrie se scurge si eu nu o pot prinde si pastra intr-un plic vechi.

Astazi scriu fiindca intr-o zi si viata o sa se scurga pe langa mine si eu o sa imi inchipui ca e aici.

                                                                                                         A voastra,

                                                                                                       Carmine - as muri sa mi se spuna asa    

Harder

In ultimul timp simt ca nu mai pot. Mi-e greu sa adorm, dar si mai greu sa ma trezesc. Mi-e greu sa deschid ochii, dar si mai greu sa clipesc. Mi-e greu sa scriu, dar si mai greu sa las pixul jos o data ce m-am apucat.

Am obosit sa fiu elev, asa cum am obosit sa fiu un om. Copilarie, scoala, educatie. Acestea sunt cuvinte legate ce ar trebui despartite si risipite in patru vanturi, cu toate ca ele sunt numai trei. Ma doare sufletul si trupul imi e obosit. Si tot ce stie un adult sa spuna este: "Eu am trecut deja pe acolo." "Ma bucur pentru tine, dar eu sunt inca aici." Si desi inveti pana la epuizare, devine mai greu in fiecare zi.

Cine a zis ca drogurile sunt prafuri sau substante s-a inselat amarnic. Drogurile sunt lucrurile zilnice administrate pana la saturatie de care conventionalismul nu te lasa sa te eliberezi. Sufletele se pierd in inchisoarea trupului ce stapaneste gesturi mecanice si ganduri comune. Ne pierdem independenta in cercuri ce devin din ce in ce mai stranse si ce nu pot fi rupte.

Mi-e dor de noptile nesfarsite, de zilele banale, de orele plictisitoare, de clipele ce abia se tarau.

Mi-e dor sa fie vara si sa frec menta si sa ma plang ca fac doar asta.

Acum timpul face parte din restul anului, aceea perioada pe care nu pot sa o definesc decat ca 

"asta nu e vara"

...frumosul a murit si ce-a ramas e-n stare de sevraj...

                                                                                              A voastra obosita si moarta
                                                                                     pe plan psihic,

                                                                                            Marina sau Carmine sau 
                                                                                                     nimeni important

Dor

Mi-e dor de viata simpla, de saruri si de baze,

S-amestec oxigenul cu clor si brom si gaze,
Mi-e dor de chipul vremii, saruturi nefastose,
Cand presaram carmin pe buze sulfuroase.

Dor. Mi-e dor. Mi-e foarte dor. Mi-e ingrozitor de dor. Mi-e inimaginabil de dor.

De lucrurile simple. De gandurile bune. De glumele ieftine. De zilele banale. De zambetele false. De sentimentele ireale. De clipele si mai ireale. De visele irosite. De sansele ratate. De frazele ciudate. De semnele ignorate. 

Intreaga mea faptura e o scriere complicata, iar cuvintele sunt zugravite cu carmin. Am facut o adevarata pasiune pentru acest cuvant. Daca as fi fost o substanta as fi vrut sa fiu carmin. Daca nu m-ar fi chemat Marina as fi vrut sa ma cheme Carmine. Sunt lucruri pe care nu le am. Si de care mi-e dor. Rochiile cu crinolina. Evantaiele lungi. Coafurile complicate. Ceaiul aburind in cesti albastre. Conversatiile plictisitoare. Amorurile fragile tesute pe marginile existentei intr-o societate conventionala. 

Irosirea. Inchistarea. Interesul.Inegalabilul. Inimaginabilul. Interesantul. Ingeniosul. Irationalul. Incitantul.

Mi-e dor de o viata pe care n-am avut-o niciodata. M-am ratacit intr-un secol caruia nu ii apartin si m-am smuls vremii care ma striga. Nu apartin viitorului, trecutului, prezentului. Idealul meu ar fi fost sa trec prin vreme ca fin observator, pe post de cronicar si papusar.
  

Mi-e dor de mine cea care nu exista...

                                                                      A voastra ratacita printre limbi de ceas,

                                                                     a voastra doritoare si indurerata,

                                                                      a voastra fericita si nepasatoare,

                                                                 Marina

Leapsa tomnatica

Lume, n-am ce face! Asa ca i-am furat Alinei leapsa. Sper sa nu ma bata...

Daca eram un anotimp atunci eram...toamna, cu alei goale si banci pustii...

Daca eram o luna eram...noiembrie, cu lacrimi si zambete posesive...

Daca eram o zi a saptamanii eram...duminica, cu sentimente de regret si parfum de final...

Daca eram o parte a zilei eram...miezul noptii, cu intuneric si cu luna...

Daca eram un animal marin eram...o stridie, cu secrete si cu frumusete ascunsa...

Daca eram un animal de uscat eram...o tigroaica, cu mandrie si cu ura...

Daca eram o virtute eram...posesivitate, si asta spune tot...

Daca eram o planeta eram...una nedescoperita, cu mister si cu secrete...

Daca eram un lichid eram...otrava, mortala si fascinanta....

Daca eram o piatra eram...un smarald, stralucitor si veninos...

Daca eram un metal eram...un aliaj, sunt un amestec mult prea variat...

Daca eram o pasare eram...o pasare iris, ascunsa si inselatoare...

Daca eram o planta eram...matraguna, otravitoare si captivanta...

Daca eram o stare a vremii eram...ploaia, vie si insistenta...

Daca eram un instrument eram...o chitara spaniola, muzicala si clasica...

Daca eram un sentiment eram...pasiunea, incendiara si nestavilita...

Daca eram un sunet eram...tic-tacul unei pendule, enervant, dar obsedant...

Daca eram un cantec eram...o melodie a lui Eminem, clar...

Daca eram un film eram...o drama si un thriller, tragica, dar captivanta...

Daca eram un oras eram...Roma sau Venetia, vechi si romantice...

Daca eram un gust eram...undeva intre amar si tonic...

Daca eram o aroma eram...mentolata si total lipsita de zahar...

Daca eram o culoare eram...negru, independent si de nepatruns...

Daca eram un material eram...catifea, delicata si puternica...

Daca eram o parte a corpului eram...genele, frumoase si elegante...

Daca eram un accesoriu eram...o esarfa, feminina si atragatoare...

Daca eram o expresie a fetei eram...impasibila, si asta spune tot...

Daca eram o forma eram...nedefinita...

Daca eram un numar eram...treisprezece, ghinionist si norocos...

...dar eu nu am nimic din toate astea si nu conteaza ce as fi fost...

Smile!

Nu sunt cine stie ce persoana iubita. Nu sunt simpatica, nu sunt frumoasa, nu rad din orice si nici nu te complimentez pana iti vine rau. Nu prea stiu cum e treaba asta cu popularitatea si n-am nici cea mai vaga idee cu ce se mananca ideea de a avea o mie de prieteni. Nu sunt o persoana prea simpatica de fel si probabil habar n-am cum se tine o tigara in mana, n-am incercat. Sunt obsedata de casti si probabil depasesc anumite limite ale ciudateniei. Port ochelari, dar nu sunt ceea ce ai numi tocilara. Sunt mai complicata decat par si poate mai interesata de situatie decat ai zice. Doar nu vrei sa si arat toate astea. Unde ar mai fi placerea de a ma descoperi atunci?

Dar trebuie sa zambesti cand sunt acolo. Asa-i ca nu te poti abtine?

Friendship

 

Astazi ma simt sensibila. De ce? Nu stiu. Se poate spune ca statul degeaba cinci ore, privitul pe pereti, uitatul urat la gardian si purtatul unui ecuson rosu si idiot in dreptul buzunarului drept al blugilor mei gri ma fac sensibila? Daca da, atunci de ce sa nu profit ca ma simt astfel...?

Astazi vreau sa fac ceva dragut pentru fiecare dintre voi patru, dar "astazi" se cam termina si o data ce timpul expira s-ar putea sa nu prea mai fiu asa sensibila. Vedeti voi, de fapt poza aceea spune tot. Noi cinci suntem cinci feluri diferite de fructe, dar ne incadram in aceeasi familie. Dulci, amare, acre, crude, fade. Cumva cand sunt cu voi ma simt ca si cum sunt intr-un intreg, ca si cum fac parte din ceva bine definit care imi place. Imi lasati un gust bizar, dar delicios. Va iubesc fiindca sunteti invariabil nebune si asta ne face asemanatoare. Findca va certati pe caloriile unui mar pana ma scoateti din minti. Fiindca fugi spre mine strigand "Mamiii!" de parca nu m-ai mai fi vazut de veacuri. Fiindca iti faci o iesire gramatica in loc de una dramatica.

Fiindca sunteti Eric al meu, iubirea mea si copii mei :x. Probabil fiindca va iubesc, da. N-am prea reusit sa fac azi ceva dragut pentru voi, dar as putea macar sa incerc sa storc ceva dragut din creierul meu obosit. Sa vedem...

Nu pot sa spun ca voi sunteti sensul vietii mele, ci doar ca fara voi viata si-ar pierde din sens. Nu pot sa spun ca fara voi mi-ar fi greu sa respir, ci doar ca nu as sti cum sa o fac intr-un fel in care sa merite. Nu pot sa spun ca voi imi colorati viata, ci ca fara voi isi pierde din culoare. 

Da, e cam complicat si se pare ca nu imi iese. Stiti ca va iubesc, da?

                                                                       Cu dragoste, 

                                                                  Carl (de fapt, tot eu...dar e o poveste mult prea lunga)

Grey's Anatomy

 

" Campul de joc:

-se spune ca un om ori e facut pentru a juca ori nu e-"

 Tocmai am vazut primul episod din Grey's Anatomy si m-a cucerit. Are ceva special. Ceva interesant si dulce-amar care ma face sa nu vreau sa ma misc din fata calculatorului. Da, inutil sa mai spun ca imi place. Sper sa ma tin de el, pentru ca ar fi pacat sa nu il vad. Ma face sa imi dau seama ca merita sa lupti pentru ceea ce vrei, chiar daca toti iti spun sa renunti. 

"As putea sa renunt dar e o problema...iubesc campul de joc."

Da, sunt citatele lui Meredith, dar ceea care scrie sunt totusi eu. Si pana cand voi avea curajul sa fac primii pasi spre visul meu,

                          raman tot a voastra,

                                                                             indecisa, nehotarata si putin mai mult nebuna,

                                                     Marina

Vise

     Am gasit si eu un vis neimportant de colectionat. Ma plimbam pe we heart it, am dat de poza si m-am hotarat. Vreau si eu un carnetel asa. Cu pagini galbui si coperta inflorata sa imi scriu in el poeziile si citatele mele preferate. Si daca imi gasesc cand ma duc la Bucuresti peste doua saptamani imi cumpar :x. Daca nu sper sa i se faca oricui, numai sa fie cineva, mila de mine si sa mi-l dea in dar. Si printre poezii de Cartarescu si citate din cartile lui Paler sa scriu pe prima pagina:

"Or maybe you did,

Maybe you like me and stuff,

Maybe, cause we're crazy in love"

                                                                                       Eminem - Crazy in love:))

Friends

                                                             Eu : acum tu, zece adjective care sa ma caracterizeze

Alina : super talentată,  înţelegătoare, sensibilă, totuşi puternică, dulce caldă, critică, modestă, una dintre cele mai prietenoase persoane pe care le cunosc, atentă la detalii/perfecţionistă 

 

Cea mai draguta impresie pe care cineva si-a exprimat-o despre maimuta din mine:x

Escape

Nu m-am gandit mai mult de zece secunde. Dar concluzia mea e sigura si irevocabila. Vreau sa evadez.

Exista doar mica problema ca viata nu imi da voie...

Actum est

Trecutul nu se intoarce si nici nu mai ramane putin alaturi de tine ca sa plangeti impreuna. Asa ca poate o fotografie nu face cat o mie de cuvinte, ci doar cat cuvintele ce reprezinta amintirea inchisa in ea. 

Actum est! 

                                                                                                        

Breathe

 

Mi-am facut un blog nou. De ce? Fiindca pur si simplu simteam ca nu pot scrie pe cel vechi, ca este parasit de prea mult timp, ca nu ma reprezinta. O prostie, dar o prostie cu insemanatate pentru mine. S-au intamplat multe de cand am scris ultima oara. Prin septembrie mi-am dat seama ca nu mai pot scrie proza ca alta data. M-am axat mult mai mult pe poezie. Am pierdut atatea lucruri si am invatat cu adevarat ce inseamna sa te doara amintirile. Nu dau detalii, dar am pierdut o fiinta la care tineam enorm chiar duminica. Si stiu ca poate pe forumuri si pe mess nu par trista, dar doare.

Viata se schimba si drumurile se despart si se impletesc. Unele se bifurca fara nicio explicatie si poate un drum drept se desparte in doua carari ce nu se vor mai intalni niciodata. Sfatul meu ramane acelasi in orice situatie: Respira!