Soneta amorurilor fugare

Voiam sa-ti spun, iubitule de-o seara,
Ca mi-am uitat aripa la tine pe pervaz,
Si ca as vrea, de poti, sa mi-o aduci la vara,
Cu-atentie-nvelita in ochii-ti de atlaz.
Voiam din nou sa stii, iubitule de-o seara,
Ca aventura noastra se poate continua,
Dar de nu vrei, si-ti par mai nou amara,
Adu-mi macar aripa, sa te-mpresor cu ea.
Ti-as scrie in scrisoare, iubitule de-o seara,
Ca-mi place acea culoare lasata-n asternut,
Si ca as vrea sa fi... muiat in ea la vara,
Ca sa imi faci placerea de-n ea sa te sarut.
Voiam sa te incant, iubitule de-o seara,
Sa iti arat placerea de-a te numi Ariel,
Caci imi pareai, iubite, asa de blond aseara,
Ca te credeam un inger ce ma purta in cer.
Si mai voiam sa-ti spun, iubitule de-o seara,
Ca marea ne adopta pe noi ca pe copii,
Doar daca vrei, iubitul meu seara,
Sa ma numesti Carmine, sa mori si sa invii.
Si as adauga, iubitule de-o seara,
Ca ma inec in valuri sperand ca ai sa vii,
C-ai sa devii pe veci iubitul meu de vara,
Un inger blond, Ariel, cu ochii din furii.