Poate ca lumea se schimba atat de mult fiindca mai sunt in ea prea putini visatori care sa treaca orbi prin viata. De aceea, voi continua sa merg cu ochii inchisi, rugandu-ma ca visele mele sa planeze asupra cerului intunecat al pleoapelor. Si daca o sa privesc in jur si totul o sa fie altfel, o sa doara atat de tare incat voi muri si nu va mai conta ca lucrurile s-au schimbat. Dar sper sa nu fie asa. Paisprezece ani de viata m-au invatat ca nu imi plac schimbarile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
presarat de Carmine pe buze sulfuroase