Ianuarie mi s-a cernut pe la ferestre ca o briza rece a unei mari inghetate. Si dorul meu a fost abstract si lung si scurt si secator. Mi-e dor. De clipe. De ganduri. De suspine. De vise. De cosmaruri. De prieteni. Mi-e dor. Si vreau sa vezi o fiinta irosita.
Ianuarie nu mi-a adus nimic. Nimic e incorect? Poate. A purtat cu sine dezamagiri, deziluzii, deceptii. Proprii sau improprii. Mi-e dor. Dar ce a fost nu se mai intoarce si februarie priveste cu ochi timizi dincolo de coltul perdelei, fara sa aiba curajul sa paseasca. Mai are timp.
Vreau multe pentru februarie. Vreau fericire si liniste si dragoste. Multa, multa dragoste. De la prieteni, de la cunoscuti, de la necunoscuti. Si ura. Caci fara ura dragostea nu inseamna nimic. Si dulce. Si amar. Si exuberanta. Si volubilitate. Si simpatie. Si adoratie. Si caritate. Si talent. Mult, mult, mult talent.
Si singura dorinta speciala: vreau sa simt si eu o faramita din nenorocita de incalzire globala. Fiindca frigul ma da dracului. Dar viata mea e data dracului oricum fara februarie. Si voi sunteti februarie al meu.
Cu simpatie,
Moi, Carmine
Pace
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
presarat de Carmine pe buze sulfuroase