Remember me...

Sunt o colivie in cautarea unei pasari. 

Decembrie s-a scurs pe langa mine ca pe langa o fantoma. Aici n-am lasat decat un fragment melancolic si falsat despre Marina de Decembrie. Marina de Ianuarie vrea inapoi, sa se simta calda pe langa zapada rece si sa perceapa sangele curgandu-i pe langa amorteala totala. Parca sunt moarta. Sunt o colivie in cautarea unei pasari, nu o pasare in cautarea unei colivii, ceea ce inseamna ca sunt goala, nu ratacita...

Vreau sa ma definesc prin oamenii din jur. Vreau ca lumea sa isi aminteasca de mine in feluri unice, vreau sa ma diluez in mii de esente, pentru ca eu in format complet nu sunt buna de nimic. Dar lumea e ca un magazin, si in magazinele mari se vinde doar angro. Asa ca cine ma ia, ma ia la pachet si avertizez ca nu promit nici fericire, nici zambete, nici lacrimi si nici depresie. Doar Marina. Vreti Marina, nu vreti Marina, aveti Marina. Asta e viata si celor cale nu le convine trebuie sa accepte ca realitate nu are nici "back" si nici "exit". Ea doar exista.

Vreau sa ma descarc. Sunt prinsa in sentimente mult prea folosite, mult prea discutate, mult prea filozofate. Si ma intreb cum de se intampla asta, fiindca eu nu pot sa scriu exact ce simt. As vrea si nu as vrea. Eu nu pot soca insirand filozofii ieftine de anticariat. Eu nu exist, doar sunt. Lumea nu o sa isi aminteasca de mine ca de o fiinta. Voi fi o carte veche intr-o biblioteca in care n-a intrat niciodata. Nu voi fi "eu" ci doar Marina. Ce inseamna Marina. Nu stiu.

I want to be remembered as the girl who always makes you smile even if her heart is broken and who always brighten up your day, even if she couldn't brighten.

Sunt o colivie in cautarea unei pasari. Se ofera careva?