Romanta posesivitatii

Si daca mor de tanar, as vrea sa nu ma-ngropi,
Sa ma prefaci incet in ceata si regrete,
As vrea sa ma anini in minti de mizantropi,
As vrea nu sa ma uiti, ci sa imi faci portrete.

Iubirea nu ma face sa iti doresc iubiri,
Sa iti gasesti amanti c-o mie de extreme,
As vrea sa iti raman, pe veci, in amintiri,
Sa imi ramai o roaba pe tarmuri paralele.

Iubirea mea, iubito, ma face inuman,
Ma face egoist prin ceruri solitare,
De mor de tanar, mori si tu in van,
Sa stiu ca m-ai iubit, ca ai priviri amare.

Iubirea nu ma face sa fiu vreun sufletist,
Sa iti doresc noroc in lumea fara mine,
Eu vreau sa mi te-ngrop de vie-n acatist,
Sa fi maicuta mica in manastiri ce-s pline.

Nu iti prezic o viata de dulce bucurie,
Eu vreau sa suferi vesnic in miere-mbalsamata,
Sa imi privesti si moartea cu-eterna ta furie,
Cu care imi privesti dorinta nedatata.

Iubirea mea, iubito, ma face egoist,
Ma face diavolesc, ma face solitar,
Eu imi doresc de mor, sa mori si tu simplist,
Sa stiu ca tu te frangi si eu sa sufar rar.

Si cand ai sa ma uiti, trandandu-mi amintirea,
Si-ai sa te-ntorci in lume, privind cu-amor etern,
Am sa ma-ntorc si eu, ca sa te iau cu mine,
In Iadul inuman al celor ce-s de lemn.