Si oricat de ciudat ar parea venind de la mine, adevarul e ca in lumea asta nimic, in afara unui pesimism adanc inradacinat, nu ma opreste sa sper ca va fi mai bine. Si atunci cand va fi, nu voi sesiza nici o diferenta, fiindca prezentul e o carte mult prea codata ca sa isi aminteasca faptul ca odata se numise viitor. Asa ca, indiferent de que serra, pentru mine serra, fiindca imi va parea exact la fel. Dar asta e bine. Fiindca inseamna ca mereu o sa am un vechi prieten langa mine, pe care sa il pot numi speranta. Si cand va veni ziua in care nu voi mai avea ce sa sper, promite-mi tu, iubitule, ca ai sa iti tai sforile de papusa cuminte pentru a imi fi alaturi, chiar daca acestea vor fi sforile timpului. Ai pentru asta ochii mei si un pumnal cu lama ruginita.
Dar stii ca sunt a ta pe veci,
Ophelia
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
presarat de Carmine pe buze sulfuroase