Micutele mincinoase

Pare o carte promitatoare, genul pe care as citi-o daca mi-ar pica in mana, pe care as iubi-o daca mi-ar da ocazia. Mi-o doresc, deci sper ca acolo sus, cineva sa isi doreasca si el cu mine

Am gasit un concurs, m-am inscris, deci, sper sa am noroc.

Pentru mai multe detalii:

http://fashionandbeautysucker.blogspot.com/2011/02/concurs-micutele-mincinoase-si-bal.html

Opheliac

Si lumea mi-este cerc vicios,

Si mi-e morfina, mi-e pastel,

Cand taci, si taci elogios,

Pictand himere din penel.

Asta e tot ce pot si nimic mai mult si nimic mai bun. Lumea e trista, lumea e morfina, lumea e imbalsamata. Si lumea nu-i a mea.

Gol. Si frig. Si mort. Si ceata. Si ploaie. Si vant. Si furtuna. Si suflet. Si aer. Si mare. Si cer. Si ape. Si nimic.

Si coerenta. Plecata. Pe Marte. Cu prietenia. Cu toata prietenia. Nu numai a noastra. A oricui.

Si singuratate. Si nimic.

                                                              Ceao!

                                                                              I'm your Opheliac, honey...

Funny little world

Lumea nu e o chestie amuzanta. In majoritatea timpului. Dar uneori, cand ascult melodii ca asta, parca pare un pic mai buna. Si mai amuzanta. Si mai dulce. Si mai calda. Si parca fac si eu parte din ea.

Parca azi am privit retrospectiv si mi-am dat seama ca am avut gramul meu de noroc in viata. Ca daca nu am altceva, atunci macar am prieteni. Ca daca nu am altceva, atunci macar am optiunea de a zambi cand ziua imi zice sa dau restart. Daca nu am altceva, atunci ma am pe mine, si nu sunt copia ieftina a nimanui.

Parca acum am o parere buna despre propria fiinta. In ciuda faptului ca radeam ca o apucata si ca parul meu zbura in toate directiile, prizand posturi straine ca o antena parabolica. Este printre putinele mele posturi optimiste, si poate ar trebui sa fac asta mai des. Multumesc ca mi-ati facut ziua mai frumoasa.

                                                                                A voastra,

                                                              scumpa si adorabila (stiti ca asa sunt), Omii

Reaction

Nu stiu daca intre noi a fost ceea ce se poate numi reactie. Pentru ca stii, noi ne-am intalnit, personalitatile noastre au fost la doar o atingere distanta si totusi niciodata suficient de aproape. Aceea minimala distanta, cand degetele noastre se atingeau fugar si cand as fi vrut sa te iau de mana e tot ce au cunoscut. E oare suficient pentru doua elemente chimice ca noi, dintre care unul este toxic ca mine, sa se contopeasca?

Ce voiam sa iti spun? A, ca din start eu sunt oxigenul. Pacat ca nu m-ai cunoscut suficient cat sa iei foc, fiindca te-as fi lasat sa arzi si apoi as fi plecat cu o mandrie surda si cu o inima distrusa. Iar inima mea este oricum distrusa, deci ce ar mai fi contat vinovatia supralicitata?

Stii, astazi cand durerea ma secera incetul cu incetul, ma gandeam ca ar fi fost mai usor daca ar fi fost macar cineva acolo. Dar imi dau seama ca m-as fi gandit mereu la tine si asta m-ar fi facut distrasa si nemultimita si nerecunoscatoare. Drogul suferintei e singuratatea si singuratatea este aripa dreapta si toate penele amintirii. ti multumesc ca nu am prea multe amintiri, altfel as fi murit intr-o caldura latenta, ce ne aduce iar aproape de chimie.

Hai sa vorbim geografic, caci chimicul ma oboseste. Distanta cea mai lunga de pe glob: aceea dintre mine si fata pe care ai sa o iubesti cum as fi vrut sa ma iubesti pe mine. 

                                                                                            A ta, a voastra, a durerii,

                                                                                  Ophelia, Carmine, Marina

Good night, february