Maturizare
Publicat de Carmine la 11:26E bine sa lasi in urma. La urma urmei, in viata oricui sunt lucruri mult prea grele pentru a le lua cu sine mai departe.
Mostenirea
joi, 15 martie 2012
Publicat de Carmine la 06:57Ii multumesc grupului All fiindca mi-a trimis aceasta carte pentru recenzie si imi cer mii de scuze ca o postez atat de tarziu. Au intervenit probleme de sanatate, care mi-au taiat dorinta de a citit si am avut nevoie de ceva timp sa o pun la loc pe picioare.
In esenta ei, "Mostenirea" este o carte interesanta, unul dintre acele romane pe care merita sa le citesti, chiar daca sentimentul pe care ti-l lasa este dureros. Fiindca este cu adevarat o carte despre durere, despre cum lipsa de iubire duce la lipsa capacitatii de a iubi, despre cum nefericirea poate duce la nefericire de-a lungul generatiilor.
Planurile se succed intre cel prezent si intre trecutul zbuciumat care l-a provocat. Contemporan, le avem pe cele doua surori, Beth si Erica, proaspete mostenitoare ale conacului Storton, prima urmarita de o tragedie ce i-a marcat copilaria, a doua o profesoara singura, indragostita de prietenul sau din copilarie. Povestea lor se implesteste cu aceea a strabunicii, Caroline, si a existentei nefericite duse de aceasta dupa moartea primului sot si singurului sau iubit, Corin.
Caroline se intoarce in Anglia, casatorindu-se pentru a doua oara la dorinta matusii sale, avand un copil cu acesta, pe care se dovedeste incapabila sa il iubeasca. Bantuita de amintirile precarei fericirii anterioare, de vina apasatoare pe care o resimte pentru furtul copilului pe care il banuieste a fi al lui Corin, viata Carolinei nu poate fi fericita. Anii mai tarziu, stranepoata sa Erica porneste in dejugarea incurcatelor mistere ale familiei, pentru a aduce inapoi atat linistea sa si a lui Beth cat si sansa lor la fericire.
Chiar si stilul de scriere al lui Katherine Webb mi s-a parut trist. Am simtit, pe tot parcursul lecturii o durere in piept, o tristete pentru tragicul acestor destine, mai ales pentru cel al lui Caroline. Si, desi atunci cand am cerut cartea nu m-am asteptat la acest gen de poveste, am savurat-o. Mi s-a parut intr-un fel o lectie de viata. O drama adanca, aparte, pe care nu o intelegi pe deplin decat la final.
Aceasta recenzie face parte prin campania vALLuntar, conform regulamentului.
White winter hymnal
luni, 12 martie 2012
Publicat de Carmine la 12:07You turn the white snow red as strawberries in the summertime.
Roata vietii poate fi patrata, dar nu e nici o indoiala ca se invarte.
Again, and again, and again...
duminică, 11 martie 2012
Publicat de Carmine la 13:25Dar ai nevoie de amintiri. Eu una am. Altfel, as atarna in timp si spatiu si nu as sti sa ma remodelez. Pot sa o iau de la capat. Oricine poate. Dar fa-o fara a sti ce sa eviti si vei cadea in capcana repetarii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)