Si daca sunt trandafiri...

luni, 15 august 2011




Prolog


   -Era cel mai rosu sange pe care il vazusem vreodata pana atunci si am vazut mult sange la viata mea, doar sunt medic. Dar va rog sa ma credeti, domnule politist, ca atunci cand femeia aceea s-a prabusit la cativa metri in fata mea si balta rosiatica a inceput sa se formeze, m-am simtit de parca nu ei, ci mie mi se fisura craniul si mi se zdrobeau oasele. Apoi, paltonul alb pe care il purta s-a imbibat si el si, desi imi e rusine sa o recunosc, am simtit nevoia sa pufnesc in ras, probabil cea mai ciudata reactie pe care am avut-o in fata mortii. Arata efectiv ca un caine patat cu cerneala rosie pe care il vazusem in copilarie. Nu stiu cum am reusit sa ma abtin.
    A facut o pauza si a luat o inghititura din paharul cu apa de masa. Simtea cum gura i se usca din ce in ce mai tare.
    -Un copil a fugit de langa mama lui si a incercat sa ajunga langa victima, dar l-a prins la timp si l-a luat departe de acolo. M-am apropiat instinctiv. Stiti, cand eram stagiar, am fost o data cu medicii de pe ambulanta, fiindca acela care trebuia sa mearga de fapt se imbatase. N-am uitat niciodata ziua aceea. I-am luat pulsul, facand tot posibilul sa nu o misc prea mult. Daca vreti si opinia mea, desi, bineinteles, legistii dumneavoastra ma depasesc, a murit in momentul in care a resimtit impactului, deci nu a suferit indelung. Desi, bineinteles, nu socotesc suferinta psihica. Aceea trebuie sa fi fost ingrozitoare daca a sarit de la etajul optsprezece, cum am auzit.
     Mai lua o gura de apa si isi prinse nervos mainile una de alta pe suprafata mesei, privindu-l in ochi pe politistul mustacios. Continua.
     -Nu stiu cine a chemat ambulanta, dar sirena s-a auzit relativ repede. Nu stiu nici ce li s-a spus, dar credeau ca era inca in viata. Am fost nevoit sa ii dezamagesc si din acel moment nu au mai parut sa se grabeasca. Au luat-o pe targa, dar nu au ocoperit-o suficient de prompt. Am auzit o femeie zicand ca biata nenorocita avea geanta Chanel. Femeile pot fi foarte crude, nu credeti? Si totusi, dupa ce ambulanta a plecat, si mie mi s-a facut pofta de cafea. Mereu simt acest impuls dupa ce pierd un pacient in sala de operatie, asa ca nu era ceva neobisnuit. Dar m-a facut sa imi dau seama ca nici eu nu sunt mai bun si ca timpul m-a inasprit. Vad ca nu va intereseaza experienta mea de redescoperire asa ca, daca nu mai aveti nevoie de mine, ma voi indrepta catre cafeneaua Light. Fac o cafea turceasca excelenta.
     Politistul ofta si ii facu semn ca putea sa plece. Carl Dunsten isi lua servieta de pe jos si se indeparta, aranjandu-si fularul de casmir grena mai bine in jurul gatului.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

presarat de Carmine pe buze sulfuroase