N-am sa uit niciodata diminetile de sambata, ora opt, mirosul de paine calda, zambetul bunicii, curentul de aer rece cand mama deschidea usa, televizorul inca alb-negru, scaunul vopsit verde-pal fara spatar si asteptarea infinita a acelei unice clipe dintre finalul stirilor de dimineata si inceputul acelor desene animate care mi-au facut copilaria.
2 comentarii:
da, cât de tare erau vremurile alea. m-am trezit şi eu într-o sâmbătă pe la 6, ca să plec la muncă, şi la ora aia deja erau desene pe pro tv, parcă.
care copil se trezeşte la ora aia sâmbătă. să fim serioşi
sau desenele de pe tvr 1, în fiecare zi cam pe la 14:00
ooo, sau sakura pe tvr 2 :))
da, da, ce mai vremuri
Frumos .. Eu sunt mare si nu am avut parte de aceasta "placere" .
Trimiteți un comentariu
presarat de Carmine pe buze sulfuroase