Micutele mincinoase

Pare o carte promitatoare, genul pe care as citi-o daca mi-ar pica in mana, pe care as iubi-o daca mi-ar da ocazia. Mi-o doresc, deci sper ca acolo sus, cineva sa isi doreasca si el cu mine

Am gasit un concurs, m-am inscris, deci, sper sa am noroc.

Pentru mai multe detalii:

http://fashionandbeautysucker.blogspot.com/2011/02/concurs-micutele-mincinoase-si-bal.html

Opheliac

Si lumea mi-este cerc vicios,

Si mi-e morfina, mi-e pastel,

Cand taci, si taci elogios,

Pictand himere din penel.

Asta e tot ce pot si nimic mai mult si nimic mai bun. Lumea e trista, lumea e morfina, lumea e imbalsamata. Si lumea nu-i a mea.

Gol. Si frig. Si mort. Si ceata. Si ploaie. Si vant. Si furtuna. Si suflet. Si aer. Si mare. Si cer. Si ape. Si nimic.

Si coerenta. Plecata. Pe Marte. Cu prietenia. Cu toata prietenia. Nu numai a noastra. A oricui.

Si singuratate. Si nimic.

                                                              Ceao!

                                                                              I'm your Opheliac, honey...

Funny little world

Lumea nu e o chestie amuzanta. In majoritatea timpului. Dar uneori, cand ascult melodii ca asta, parca pare un pic mai buna. Si mai amuzanta. Si mai dulce. Si mai calda. Si parca fac si eu parte din ea.

Parca azi am privit retrospectiv si mi-am dat seama ca am avut gramul meu de noroc in viata. Ca daca nu am altceva, atunci macar am prieteni. Ca daca nu am altceva, atunci macar am optiunea de a zambi cand ziua imi zice sa dau restart. Daca nu am altceva, atunci ma am pe mine, si nu sunt copia ieftina a nimanui.

Parca acum am o parere buna despre propria fiinta. In ciuda faptului ca radeam ca o apucata si ca parul meu zbura in toate directiile, prizand posturi straine ca o antena parabolica. Este printre putinele mele posturi optimiste, si poate ar trebui sa fac asta mai des. Multumesc ca mi-ati facut ziua mai frumoasa.

                                                                                A voastra,

                                                              scumpa si adorabila (stiti ca asa sunt), Omii

Reaction

Nu stiu daca intre noi a fost ceea ce se poate numi reactie. Pentru ca stii, noi ne-am intalnit, personalitatile noastre au fost la doar o atingere distanta si totusi niciodata suficient de aproape. Aceea minimala distanta, cand degetele noastre se atingeau fugar si cand as fi vrut sa te iau de mana e tot ce au cunoscut. E oare suficient pentru doua elemente chimice ca noi, dintre care unul este toxic ca mine, sa se contopeasca?

Ce voiam sa iti spun? A, ca din start eu sunt oxigenul. Pacat ca nu m-ai cunoscut suficient cat sa iei foc, fiindca te-as fi lasat sa arzi si apoi as fi plecat cu o mandrie surda si cu o inima distrusa. Iar inima mea este oricum distrusa, deci ce ar mai fi contat vinovatia supralicitata?

Stii, astazi cand durerea ma secera incetul cu incetul, ma gandeam ca ar fi fost mai usor daca ar fi fost macar cineva acolo. Dar imi dau seama ca m-as fi gandit mereu la tine si asta m-ar fi facut distrasa si nemultimita si nerecunoscatoare. Drogul suferintei e singuratatea si singuratatea este aripa dreapta si toate penele amintirii. ti multumesc ca nu am prea multe amintiri, altfel as fi murit intr-o caldura latenta, ce ne aduce iar aproape de chimie.

Hai sa vorbim geografic, caci chimicul ma oboseste. Distanta cea mai lunga de pe glob: aceea dintre mine si fata pe care ai sa o iubesti cum as fi vrut sa ma iubesti pe mine. 

                                                                                            A ta, a voastra, a durerii,

                                                                                  Ophelia, Carmine, Marina

Good night, february

February song

      Ianuarie mi s-a cernut pe la ferestre ca o briza rece a unei mari inghetate. Si dorul meu a fost abstract si lung si scurt si secator. Mi-e dor. De clipe. De ganduri. De suspine. De vise. De cosmaruri. De prieteni. Mi-e dor. Si vreau sa vezi o fiinta irosita.

Ianuarie nu mi-a adus nimic. Nimic e incorect? Poate. A purtat cu sine dezamagiri, deziluzii, deceptii. Proprii sau improprii. Mi-e dor. Dar ce a fost nu se mai intoarce si februarie priveste cu ochi timizi dincolo de coltul perdelei, fara sa aiba curajul sa paseasca. Mai are timp.

Vreau multe pentru februarie. Vreau fericire si liniste si dragoste. Multa, multa dragoste. De la prieteni, de la cunoscuti, de la necunoscuti. Si ura. Caci fara ura dragostea nu inseamna nimic. Si dulce. Si amar. Si exuberanta. Si volubilitate. Si simpatie. Si adoratie. Si caritate. Si talent. Mult, mult, mult talent.

Si singura dorinta speciala: vreau sa simt si eu o faramita din nenorocita de incalzire globala. Fiindca frigul ma da dracului. Dar viata mea e data dracului oricum fara februarie. Si voi sunteti februarie al meu.

                                                                                                                   Cu simpatie,

                                                                                                                      Moi, Carmine

Pace

Pasi in zapada

Pasi in zapada

Se poate spune ca senzualitatea si vinovatia merg mana in mana. Dar Issac nu vede lucrurile astfel. Pentru el, idilele sunt pasionale si se implica trup si suflet. Traieste intens fiecare dragoste, savureaza fiecare femeie, apoi pleaca, purtand cu el eleganta apasatoare a nelinistii. Fara sa o iubeasca intr-adevar pe vreuna, amintirea fiecarei femeii pe care a avut-o vreodata il urmareste si nu se poate desprinde de ele cum nu se poate lipsi de aer. Si atunci cand, intalnind-o pe ea, fantomele trecutului se intorc la propriu, sanatatea fragila a mintii lui devine si mai subreda. Prins intre nebunie si amor, Issac nu le intelege pe de-a intregul pe niciuna. El doreste doar libertate, si nu stie daca le poate imbratisa in moarte sau in viata. Intors in trecut, tot ce mai simte din cenusa vechilor povesti sunt doar urmele lasate de pasii sai atunci cand parasea. Dar exista ceva de care nu se va desprinde cu totul?

In traducere libera, m-am apucat de un nou fic, si am simtit nevoia sa ii fac o prezentare. Daca exista cineva care doreste sa citeasca prostiile mele, il astept pe www.pasiinzapada.blogspot.com , si il invit sa si comenteze.

                                  

                                                                                   A voastra amalgamata in nesimtire si bun simt,

                                                                             Carmine

I'm a mess

Sunt un dezastru. O amestecatura variata si nepotrivita. O fiinta fara echivoc. Suntem cu totii fiinte fara precedent intr-o lume echivoca. Fiecare altfel, fiecare unic. Viata e magazinul de parfumuri al zeilor si noi esente tari la licitatia destinului. Amalgamati si ancestrali, ne pierdem savoarea prin lumi paralele si fara substanta. Esenta mea s-a ratacit in timp si regasirea se face prin limbi de ceas si clipe de latinitate. Si oamenii ma vad in atatea feluri. 

Am intrebat patru persoane si m-au descris in feluri diferite. Iar daca amestec tot si pun de la mine subiectul, propozitia va suna cam asa:

Sunt o dama din secolul optsprezece, visatoare, sociabila, perfectionista si.. masochista.

Fiinta mea e foarte mandra de rezultatul obtinut. Un sir dragut de atribute mai mult sau mai putin dragute. dar asta este tot ce am. Sunt un dezastru si asta nu se poate ascunde si nici nu vreau sa se ascunda. Fiindca sunt mandra.

Sunt o colivie in cautarea unei pasari. Se ofera careva?

Just so you know

  

Doar ca sa stii, iti port un dor inimaginabil. Doar ca sa stii, n u vreau sa traiesc fara ei. Pot fara tine, fiindca am putut toata viata, dar nu fara ei. Si mor...

Urasc. Urasti. Uraste. Uram. Urati. Urasc.

Nu ma urati. Mi-e deja destuld e greu sa ma urasc si eu. Fericirea pare o dantela fina si eu sunt cersetoarea ce nu are dreptul sa o poarte. As vrea sa pot sa spun tot ce vreau, dar inima nu ma lasa, caci nu gasesc cuvinte. Mi-e greu sa cred ca traiesc si eu ca voi, dar asa e si nu ma ridic cu nimic de-asupra nimanui.

Doar ca sa stiti, fara voi, viata mea e data dracului. Ba nu, fara voi, se duce dracului...