February song

      Ianuarie mi s-a cernut pe la ferestre ca o briza rece a unei mari inghetate. Si dorul meu a fost abstract si lung si scurt si secator. Mi-e dor. De clipe. De ganduri. De suspine. De vise. De cosmaruri. De prieteni. Mi-e dor. Si vreau sa vezi o fiinta irosita.

Ianuarie nu mi-a adus nimic. Nimic e incorect? Poate. A purtat cu sine dezamagiri, deziluzii, deceptii. Proprii sau improprii. Mi-e dor. Dar ce a fost nu se mai intoarce si februarie priveste cu ochi timizi dincolo de coltul perdelei, fara sa aiba curajul sa paseasca. Mai are timp.

Vreau multe pentru februarie. Vreau fericire si liniste si dragoste. Multa, multa dragoste. De la prieteni, de la cunoscuti, de la necunoscuti. Si ura. Caci fara ura dragostea nu inseamna nimic. Si dulce. Si amar. Si exuberanta. Si volubilitate. Si simpatie. Si adoratie. Si caritate. Si talent. Mult, mult, mult talent.

Si singura dorinta speciala: vreau sa simt si eu o faramita din nenorocita de incalzire globala. Fiindca frigul ma da dracului. Dar viata mea e data dracului oricum fara februarie. Si voi sunteti februarie al meu.

                                                                                                                   Cu simpatie,

                                                                                                                      Moi, Carmine

Pace

Pasi in zapada

Pasi in zapada

Se poate spune ca senzualitatea si vinovatia merg mana in mana. Dar Issac nu vede lucrurile astfel. Pentru el, idilele sunt pasionale si se implica trup si suflet. Traieste intens fiecare dragoste, savureaza fiecare femeie, apoi pleaca, purtand cu el eleganta apasatoare a nelinistii. Fara sa o iubeasca intr-adevar pe vreuna, amintirea fiecarei femeii pe care a avut-o vreodata il urmareste si nu se poate desprinde de ele cum nu se poate lipsi de aer. Si atunci cand, intalnind-o pe ea, fantomele trecutului se intorc la propriu, sanatatea fragila a mintii lui devine si mai subreda. Prins intre nebunie si amor, Issac nu le intelege pe de-a intregul pe niciuna. El doreste doar libertate, si nu stie daca le poate imbratisa in moarte sau in viata. Intors in trecut, tot ce mai simte din cenusa vechilor povesti sunt doar urmele lasate de pasii sai atunci cand parasea. Dar exista ceva de care nu se va desprinde cu totul?

In traducere libera, m-am apucat de un nou fic, si am simtit nevoia sa ii fac o prezentare. Daca exista cineva care doreste sa citeasca prostiile mele, il astept pe www.pasiinzapada.blogspot.com , si il invit sa si comenteze.

                                  

                                                                                   A voastra amalgamata in nesimtire si bun simt,

                                                                             Carmine

I'm a mess

Sunt un dezastru. O amestecatura variata si nepotrivita. O fiinta fara echivoc. Suntem cu totii fiinte fara precedent intr-o lume echivoca. Fiecare altfel, fiecare unic. Viata e magazinul de parfumuri al zeilor si noi esente tari la licitatia destinului. Amalgamati si ancestrali, ne pierdem savoarea prin lumi paralele si fara substanta. Esenta mea s-a ratacit in timp si regasirea se face prin limbi de ceas si clipe de latinitate. Si oamenii ma vad in atatea feluri. 

Am intrebat patru persoane si m-au descris in feluri diferite. Iar daca amestec tot si pun de la mine subiectul, propozitia va suna cam asa:

Sunt o dama din secolul optsprezece, visatoare, sociabila, perfectionista si.. masochista.

Fiinta mea e foarte mandra de rezultatul obtinut. Un sir dragut de atribute mai mult sau mai putin dragute. dar asta este tot ce am. Sunt un dezastru si asta nu se poate ascunde si nici nu vreau sa se ascunda. Fiindca sunt mandra.

Sunt o colivie in cautarea unei pasari. Se ofera careva?

Just so you know

  

Doar ca sa stii, iti port un dor inimaginabil. Doar ca sa stii, n u vreau sa traiesc fara ei. Pot fara tine, fiindca am putut toata viata, dar nu fara ei. Si mor...

Urasc. Urasti. Uraste. Uram. Urati. Urasc.

Nu ma urati. Mi-e deja destuld e greu sa ma urasc si eu. Fericirea pare o dantela fina si eu sunt cersetoarea ce nu are dreptul sa o poarte. As vrea sa pot sa spun tot ce vreau, dar inima nu ma lasa, caci nu gasesc cuvinte. Mi-e greu sa cred ca traiesc si eu ca voi, dar asa e si nu ma ridic cu nimic de-asupra nimanui.

Doar ca sa stiti, fara voi, viata mea e data dracului. Ba nu, fara voi, se duce dracului...

Beautiful...

...egalitatea e ipocrizia societatii codificata in file de dictionar...

Viata isi canta vag acordurile de pian, iar eu nu mai pot. Si pianistul talentat care imi dirijeaza destinul falseaza nota dupa nota si nimic nu suna bine. Mi-e dor ca una din cele mai mari probleme sa fie o nota proasta, mi-e dor sa mi se para ca totul e roz, desi urasc culoarea respectiva, mi-e dor ca lumea sa nu ma observe, doar sa treaca p elanga mine cu un zambet parintesc.

Falsitate. Fanatism. Feerie. Fictiune. Fatalitate.

Asta nu e viata. E doar scenariu de drama adaptat la realitate. Cea mai interesanta tragedie e cea gustata zi de zi, fiindca oricat incerci, nu scapi de gustul de pelin pe care ti-l lasa pe limba. Mi-e dor de cel mai sincer zambet pe care l-am gustat vreodata.

Si da, ador cum se saruta tipii aia in videoclip. Probleme?

Because I'm beautiful, don't metter what they say.

Remember me...

Sunt o colivie in cautarea unei pasari. 

Decembrie s-a scurs pe langa mine ca pe langa o fantoma. Aici n-am lasat decat un fragment melancolic si falsat despre Marina de Decembrie. Marina de Ianuarie vrea inapoi, sa se simta calda pe langa zapada rece si sa perceapa sangele curgandu-i pe langa amorteala totala. Parca sunt moarta. Sunt o colivie in cautarea unei pasari, nu o pasare in cautarea unei colivii, ceea ce inseamna ca sunt goala, nu ratacita...

Vreau sa ma definesc prin oamenii din jur. Vreau ca lumea sa isi aminteasca de mine in feluri unice, vreau sa ma diluez in mii de esente, pentru ca eu in format complet nu sunt buna de nimic. Dar lumea e ca un magazin, si in magazinele mari se vinde doar angro. Asa ca cine ma ia, ma ia la pachet si avertizez ca nu promit nici fericire, nici zambete, nici lacrimi si nici depresie. Doar Marina. Vreti Marina, nu vreti Marina, aveti Marina. Asta e viata si celor cale nu le convine trebuie sa accepte ca realitate nu are nici "back" si nici "exit". Ea doar exista.

Vreau sa ma descarc. Sunt prinsa in sentimente mult prea folosite, mult prea discutate, mult prea filozofate. Si ma intreb cum de se intampla asta, fiindca eu nu pot sa scriu exact ce simt. As vrea si nu as vrea. Eu nu pot soca insirand filozofii ieftine de anticariat. Eu nu exist, doar sunt. Lumea nu o sa isi aminteasca de mine ca de o fiinta. Voi fi o carte veche intr-o biblioteca in care n-a intrat niciodata. Nu voi fi "eu" ci doar Marina. Ce inseamna Marina. Nu stiu.

I want to be remembered as the girl who always makes you smile even if her heart is broken and who always brighten up your day, even if she couldn't brighten.

Sunt o colivie in cautarea unei pasari. Se ofera careva?

Decembrie cvasiapus

Decembrie cvasiapus...

Carminic bat iubirile la geam,

Decembrie se cerne dupa draperie...

Nouasprezece zile. Nouasprezece ceasuri. Nouasprezece clipe. 

Batai de inimi rasuna in linistea artica si cuvintele nu se soptesc singure pentru a o intrerupe. Decembrie se cerne de nouasprezece zile. Ii spun bun venit cu inima grea si astept inca douasprezece batai de orologiu ca sa ii spun adio. Vreau vremea sa se desparta in verigi subtiri si sa se insire pe colanul amintirilor ca sa ii sarute prezentul pasii trecatori.

...decembrie se trece in soapte si ninsori....

Postautumnal

                                      

Postautumnal

Scrie noiembrie pe gemul aburit,

Langa un nume de iubit dupa perdea...

O sa imi fie dor. 

Fiecare secunda lasata in urma e o bataie de inima. Si fiecare frunza care cade e o inima care a incetat sa mai bata.

Noiembre se scurge pe aripile fatalitatii si inimile bat tot postautumnal. Acum mai sunt noua minute de toamna si apoi pot sa incep sa imi fac lista de Craciun. Ce as putea cere? 

Par egoista, dar imi vreau timpul inapoi. Iubirea irosita. Lacrimile varsate. Sufletul meu nu prea curat, dar nici atat de murdar cum l-ai crezut. Vreau multe.

De ce calendarul nu numara in minute? Atunci ar fi mai multa toamna, mai mult noiembrie, mai multa viata. Zilele par putine si incoerente si am pierdut un anotimp. Ce am facut cu viata mea timp de trei luni? Mi-am ascultat papusarul ca o marioneta cuminte si am lasat in urma simturi si ganduri.

Noiembrie se scurge in sase minute si suntem inca doua paralele intr-un plan. Te iubesc.

Mai sunt cinci minute de toamna. Calculeaza cate secunde inseamna si lasa-ma sa ma gandesc in pace.

...mai am doar patru minute ca sa il iubesc toamna asta...